Când James Hetfield, vocalistul Mettalica, a împlinit 61 de ani a apărut într-un clipuleț pe Tik Tok în care sufla într-un balon cu heliu și vorbea cu o voce caraghioasă. Ne-am uitat la el cu niște prieteni și, evident, ne-am amuzat. Apoi am fost surprinsă că o persoană (una singură!) din cercul meu de prieteni a făcut o remarcă interesantă. Nu a râs. A spus doar… aaa, uite-l și pe ăsta cum se prostește, au ajuns toți să facă pe măscăricii ca să își păstreze notorietatea. Când eram noi mici, cei de la Metallica erau niște idoli, erai privilegiat dacă îi vedeai undeva în persoană, erau inaccesibili. Nici nu visai că poți ajunge la ei. Acum sunt ca oricare alții.

Am rămas puțin blocată. O să ziceți, ok, e și el om, nu e nimic în neregulă că își arată latura umană, e amuzant…
Dar poate amuzamentul acesta a mers puțin prea departe, până la urmă. Am ajuns să ne delectăm atât de mult cu aceste „mărunțenii“ umane încât orice exigență sau cerință de a performa a devenit o ofensă. Cu alte cuvinte, nu mai are nimeni chef să facă eforturi, să muncească din greu pentru a deveni chitarist, solist, songwriter, idolul mulțimilor… Acum trebuie să coboare artistul de pe scenă, să devină un măscărici pentru a rămâne pe gustul publicului.

Nu are rost să repet ceea ce știe toată lumea, că rețelele sociale, în special, odată cu popularitatea pe care au căpătat-o video-urile scurte, le-a dat tuturor posibilitatea să fie vedete.

Dar, în același timp, aceste trend-uri au silit vedetele și, de fapt, pe oricine are de demonstrat niste competențe profesionale, să se maimuțărească, să pară accesibili, să își arate izmenele și bigudiurile pentru a putea fi înghițiți de ceilalți.

E o chestiune care nu se discută încă destul de mult în spațiul public, dar am remarcat că a devenit extrem de stresant și chiar deprimant pentru unele persoane care dețin anumite competențe să țină pasul cu tendințele actuale. Poate vă vine greu să credeți, dar, undeva, în adâncurile vieții reale, există oameni care nu au tik tok, nu au facebook, nu au instagram, nu își pun poze cu cafeluța, nu se laudă cu vacanțele în care merg și pot trăi chiar dacă nu își dau cu părerea despre Georgescu, Trump sau războiul din Ucraina. Pot trăi și dacă nu povestesc zilnic pe rețele ce părere au, ce îi doare, ce traume au trăit, cum s-au tonifiat după sală, cum au copilărit, că le-a murit bunica, că s-au logodit, au născut, copilul le mănâncă mâncare solidă ori că s-au împlinit cinci ani de când au pierdut pe cineva din familie…
Totuși, cine își dă „sign-out“ plătește un preț pentru asta: îi e greu să găsească un job, să își promoveze afacerea, arta sau scrisul, să fie competitiv pe piață în această etapă de reality-show generalizat al omenirii.

Cine a citit George Orwell înainte de a cunoaște dezvoltarea tehnologică de azi, s-a cutremurat la ideea că Big Brother ar putea deveni realitate. E ciudat că, acum, până și cele mai venerabile persoane au ajuns să se expună de bunăvoie, fără nicio grijă, și să își piardă vremea pe Tik Tik în tot felul de pelicule stupide, lipsite de orice sens…

Intru uneori pe Tik Tok și mă uit o vreme pe la toate tarabele cu intimitate de vânzare. Medici, politicieni, psihoterapeuți, cântăreți, nutriționiști, arhitecți, toți și-au făcut timp să dea mici sfaturi pe înțelesul tuturor, să facă o mică parodie, să își arate mici căcaturi din viața personală, să facă o coregrafie, să folosească un limbaj accesibil pentru prostime… Altfel nu ar exista ca profesioniști.

Apoi vin oamenii care nu au neapărat ceva de promovat sau de vândut. Oameni obișnuiți în pijamele sau în haine de casă, bunicuțe scorojite filmate de nepoți, copii mici filmați de părinți, oameni care parodiază alți oameni, o femeie sărmană cu duhul, cu chipul buhăit, care cântă o melodie jalnică pe care toată lumea o preia ca și coloană sonoră la alte filmulețe, într-o batjocură virală. Femei care își povestesc viața și problemele intime, apoi se ceartă LIVE cu alte persoane care le comentează și le judecă viața intimă, oameni care se machiază, gătesc, dansează, înjură, se ceartă, se beșesc, merg să se cace… totul se succede rapid ca într-un ritual modern al exhibiției, banalității, umilirii și autoumilirii umane. Cerșetoria s-a mutat din parcările supermarket-urilor în online și o practică toată lumea, de la mic la mare, de la tânăr la bătrân, fără nicio jenă.

Dacă ți-a mai rămas un pic de discernământ după ce ai dat scroll peste toate, simți să se apropie momentul ăla când trebuie să scoți ceva din priză și să îl lași cinci secunde ca să îl faci să își revină.