„O statuie, înainte de a fi distrusă de alții, este mai bine să fie distrusă de sine.“

Filmele care abordează tema feminismului pun în evidență, de regulă, competențele, nedreptatea și efortul femeilor de a lupta cu niște prejudecăți. „Fecioara roșie“, un film pe care l-am văzut recent pe Prime Video, explorează, însă, o zonă mai interesantă și poate chiar mai „întunecată“ a feminismului. Chiar dacă temele abordate sunt încă de actualitate și se vorbește despre revendicări legitime, filmul nu îți dă neapărat ocazia de a glorifica feminismul…

Filmul este lansat în 2024 și, chiar dacă nu are cel mai mare scor, e un film bine realizat și profund, inspirat de un caz real. „Fecioara roșie“ sau „La Virgen Roja“, în original, explorează povestea fascinantă și tragică a lui Hildegart Rodríguez, una dintre cele mai strălucite minți ale Spaniei anilor ’30.

Deși povestea este necunoscută la noi, subiectul a inspirat mai multe cărți și filme, de-a lungul timpului, în Spania. Desigur, producția din 2024 nu urmărește punct cu punct povestea reală: prezintă niște personaje care au standarde estetice diferite față de cele din realitate, iar narațiunea este oarecum romanțată. Dar e clar că regizoarea Paula Ortiz și scenariștii Eduard Sola și Clara Roquet creează o poveste unică ce captivează de la început până la sfârșit datorită protagoniștilor săi și te face să te întrebi cum poate fi adevărat tot ceea ce povestesc ei.

Pe scurt, la doar 16 ani, Hildegart devenise expertă în sexualitatea feminină, fiind educată de mama sa, Aurora, pentru a deveni femeia ideală a viitorului. Însă, pe măsură ce Hildegart începe să exploreze lumea și să se răzvrătească împotriva așteptărilor stricte ale mamei sale, relația dintre ele se deteriorează, conducând la un deznodământ tragic.

Filmul beneficiază de interpretări remarcabile din partea actrițelor Najwa Nimri (în rolul Aurorei) și Alba Planas (în rolul Hildegart), care reușesc să redea complexitatea și intensitatea relației mamă-fiică. De asemenea, producția reușește să surprindă atmosfera Spaniei interbelice, oferind o incursiune autentică în contextul social și cultural al acelei perioade.

Cu o durată de 1 oră și 54 de minute, „Fecioara roșie” este un thriller istoric captivant, care îmbină elemente de dramă și suspans, oferind o perspectivă profundă asupra controlului parental și a luptei pentru autodeterminare.

Povestea reală din spatele filmului

Născută la Madrid în 1914, Hildegart Rodríguez nu era un copil obișnuit. Chiar înainte de naștere, mama ei, Aurora Rodríguez, avea un plan: să conceapă o femeie excepțională; un lider care ar schimba lumea. Aurora, o feministă radicală și vizionară ca foarte puține la vremea ei, a decis să-și modeleze fiica din pântece. Și, de îndată ce s-a născut, a fost educată din leagăn cu o disciplină strictă și un singur scop: să devină eroina revoluției sociale pe care și-a imaginat-o mama ei.

Hildegart a fost un copil minune. La 8 ani scria deja despre subiecte filozofice, iar înainte de a împlini 18 ani, își terminase studiile în Drept, Filosofie și Litere și Medicină, ceva unic și de neegalat pentru acele vremuri. Inteligența ei a uimit pe toată lumea, dar nu doar datorită realizărilor ei academice. Ea a scris cărți, a ținut prelegeri și a fost implicată activ în Partidul Socialist. Printre ideile ei radicale pentru acea vreme au fost apărarea emancipării femeilor, educația sexuală și drepturile civile. Fără îndoială, era înaintea timpului ei într-o Spanie care încă se lupta cu propriile tradiții conservatoare.

Reforma sexuală

Hildegart a publicat diverse cărți și pamflete despre reforma sexuală. Lucrările ei au inclus „Sexo Y Amor“, „La Revolution Sexual“ și „Educacion Sexual“. Toate au circulat și au avut mare succes în Madrid la scurt timp după publicare. Aceste cărți dezvăluie cât de concentrată era o tânără ca Hildegart asupra autonomiei corporale feminine. Fără îndoială, a fost influențat de mama ei, care nu a îmbrățișat niciodată normele tradiționale de gen și a folosit sexul ca o modalitate de a-și atinge propriile obiective. Convingerea lui Hildegart că exista o problemă sexuală care afecta societatea în acel moment și că acea problemă era nefericirea găsită în familiile numeroase, ilustrează cât de ferm i-a influențat mama ei gândurile și sentimentele în ceea ce privește reproducerea. Acest lucru a făcut-o să creadă că este nevoie de o revoluție sexuală.

Hildegrad a corespondat cu Havelock Ellis, medic și scriitor englez, intelectual progresist și reformator social englez care a studiat sexualitatea umană.
Hildegart a fost inspirată să organizeze o conferință internațională la Madrid despre controlul nașterii, contracepție și revoluția sexuală. Ea a fost încurajată de Margaret Sanger, activistă americană, care spera că Hildegart va conduce eforturile de a stabili centre de control al nașterii și rețele de informare în Spania. Ca răspuns, Hildegart a fondat filiera spaniolă a Ligii Mondiale pentru Reforme Sexuale.

Un influencer al anilor ’30

Între 1930 și 1933, Hildegart Rodríguez Carballeira a publicat 16 lucrări de popularizare a unor idei revoluționare despre emanciparea sexuală a femeilor, dar nu a fost prima care a făcut-o. Elitele intelectuale își pierduseră „virginitatea” în aceste chestiuni cu mult înainte.
Ceea ce nu avea precedent în Spania era faptul că o femeie atât de tânără lansa această revoluție sexuală.
A intrat în viața publică la 12 ani, făcând parte din organizații precum Liga bunătății, Federația Universitară Spaniolă (FUE) și Tineretul Socialist, deși a trebuit să aștepte până la 16 ani pentru a-și publica prima lucrare. Cu „Trei iubiri istorice“, Hildegart și-a făcut debutul ca eseistă. Era începutul unei cariere scurte, dar intense.
Această primă lucrare a fost urmată de alte eseuri care analizau marile teme ale Ligii Mondiale pentru Reforma Sexuală pe Baze Științifice și ale Birth Control International Information Center (BCIIC), organizații pentru care Hildegart a fost secretară și purtătoare de cuvânt în Spania. Acest lucru i-a permis să propună soluții adaptate la particularitățile Spaniei, unde tradiția catolică promova culpabilizarea femeilor și reprimarea dorinței – teme pe care feministele anilor ’70 aveau să le reia.

În cărțile și conferințele sale, Hildegart și-a exprimat deschis convingerea în teoria malthusiană, pe care o vedea ca pe o soluție la problema eugenică – necesitatea îmbunătățirii rasei umane, în conformitate cu teoriile biologice ale epocii.

Așadar, Hildegart nu revendica doar dreptul la plăcere. Prioritatea ei erau sănătatea publică și îmbunătățirea condițiilor de viață ale proletariatului.

Ideile sale despre egalitatea politică, economică și socială, divorțul liber, educația sexuală și drepturile femeilor sunt, chiar și astăzi, revendicări de actualitate.

Sfârșitul tragic

Problemele au început să apară când Aurora, care proiectase fiecare pas din viața fiicei sale, a început să observe ceva terifiant: Hildegart începea să gândească singură, să ia propriile decizii. Ea a vrut să exploreze lumea, să se îndepărteze de planurile rigide ale mamei sale și să zboare cu propriile ei aripi. Și asta, pentru Aurora, a fost o trădare. Se temea să-și piardă controlul asupra „creației perfecte” și, în mintea ei dezechilibrată, a început să considere că era mai bine să o distrugă decât să o vadă că eșuează sau se abate de la destinul pe care și-o trasase pentru ea.

Aurora a luat o armă într-o dimineață devreme, în iunie 1933, și a intrat în camera fiicei sale în timp ce aceasta dormea. A împușcat-o de patru ori, o dată în fiecare loc de pe corp pe care l-a considerat o forță motrice pentru ea și, astfel, tânăra și-a încheiat viața când avea doar 18 ani.

Uciderea lui Hildegart a provocat o undă de șoc în Spania și chiar dincolo de granițele ei. Era o tânără strălucită, una dintre cele mai promițătoare minți din țară, dar a fost redusă la tăcere de persoana care a creat-o și a crescut-o așa cum și-a imaginat că va fi femeia viitorului. Aurora a mărturisit crima. Potrivit ei, „o statuie, înainte de a fi distrusă de alții, este mai bine să fie distrusă de sine.”