Am descoperit cartea „The Burnout Society“ de Byung-Chul Han pe un blog despre lecturi și mi-a adus aminte puțin de „Omul recent“ al lui Horia Roman-Patapievici.
Nu am găsit o variantă tradusă din engleză, dar am vrut să scriu câte ceva despre această carte pentru cine nu are timp să o parcurgă pentru că oferă câteva perspective noi (sau, mai bine zis, „vechi“) asupra vieții contemporane.
Pe scurt, este o carte care explorează modul în care viața modernă, caracterizată de hiperindividualism, capitalism și productivitate necruțătoare, contribuie la sentimentele de epuizare și deconectare.
Filosoful Byung-Chul Han din Coreea de Sud explorează condiția contemporană a epuizării și implicațiile acesteia asupra vieții moderne. El susține că societatea noastră, condusă de o cultură a performanței și a realizării, a dus la o epuizare și o deconectare pe scară largă. Prin analiza sa, Han evidențiază factorii psihologici și sociali care contribuie la burnout. Iată zece lecții și perspective esențiale din carte:
Trecerea de la societatea disciplinară la societatea performanței – Han contrastează societatea disciplinară tradițională, axată pe interdicții și control, cu actuala societate a performanței, unde indivizii sunt împinși de cerințe autoimpuse de productivitate și succes. Această tranziție a mutat povara performanței asupra individului.
Iluzia libertății – Autorul analizează cum accentul modern pus pe libertatea individuală și auto-optimizare poate duce la o presiune și un stres mai mari. Deși oamenii cred că sunt liberi să își aleagă propriul drum, ajung adesea captivi într-un ciclu nesfârșit de auto-așteptări și competiție.
Hiper-performanță și epuizare – Han argumentează că cerințele constante de performanță ridicată pot duce la epuizare fizică și mentală. Presiunea de a excela în fiecare aspect al vieții contribuie la o stare generalizată de burnout.
Rolul tehnologiei – Cartea examinează modul în care tehnologia agravează cultura performanței. Omniprezența dispozitivelor digitale și a rețelelor sociale creează un sentiment de urgență și conectivitate permanentă, lăsând puțin spațiu pentru odihnă și reflecție.
Pierderea comunității și a conexiunii – Han subliniază că focalizarea excesivă pe realizările individuale duce adesea la pierderea legăturilor sociale. Pe măsură ce oamenii devin tot mai izolați în urmărirea succesului, pierd sprijinul și conexiunile care ar putea atenua burnout-ul.
Importanța liniștii și a „nemișcării“ – Autorul pledează pentru necesitatea liniștii și a „nemișcării“ ca antidot pentru epuizare. Momentele de reflecție și pace interioară îi pot ajuta pe indivizi să se reconecteze cu sine și să își recâștige echilibrul.
Impactul capitalismului – Han critică sistemul capitalist pentru că favorizează un mediu competitiv care prioritizează productivitatea în detrimentul bunăstării. El sugerează că acest sistem încurajează auto-exploatarea, în care indivizii își consumă propriul potențial în goana după succes.
Reevaluarea succesului – Cartea contestă definițiile convenționale ale succesului și realizării. Han încurajează cititorii să își reconsidere valorile și să caute împlinirea dincolo de validarea socială și realizările exterioare.
Nevoia de odihnă – Han subliniază rolul esențial al odihnei în menținerea sănătății mentale și emoționale. Societatea trebuie să recunoască importanța timpului liber și a relaxării ca elemente fundamentale ale unei vieți echilibrate.
Acceptarea vulnerabilității – În final, autorul susține că acceptarea vulnerabilității poate fi o modalitate de a combate burnout-ul. Recunoașterea propriilor limite și acceptarea imperfecțiunii pot cultiva reziliență și o abordare mai blândă față de sine și ceilalți.
Cartea lui Byung-Chul Han oferă o explorare profundă a burnout-ului și a rădăcinilor sale în cultura contemporană. Cele zece lecții și perspective prezentate evidențiază presiunile psihologice și sociale care contribuie la epuizare și deconectare. Prin pledoaria sa pentru odihnă, reflecție și o redefinire a succesului, Han oferă o hartă pentru cei care încearcă să navigheze provocările lumii moderne și să cultive o existență mai echilibrată și mai semnificativă. Această carte reprezintă un comentariu esențial asupra necesității de a regândi productivitatea, împlinirea și bunăstarea într-o lume din ce în ce mai solicitantă.
Găsești cartea aici !
După cum spuneam, cartea m-a dus cu gândul la un fragment din Omul recent de Patapievici, care, în alte cuvinte, exprimă aproximativ același lucru:
„Oamenii de azi sunt cei mai bine hraniti, cei mai prosperi, cei mai liberi (sub raportul deplasarii in spatiu) pe care i-a cunoscut umanitatea. In acelasi timp, sunt oamenii cei mai slabi de inger, cei mai dependenti de confort si de consum, cei mai aserviti bunului plac al liberului arbitru, cei mai putin autonomi in judecatile lor, cei mai gregari (fata de Stat), pe care i-a cunoscut vreodata umanitatea. Intotdeauna s-a spus despre ei ca sunt noi, ca sunt innoiti. Cantariti, sunt insa prea lejeri. Evaluati, sunt de tot greoi. Fragmentele pe care le-am cules in cartea de fata pleaca de la constatarea ca oamenii pe care ii produce intr-un ritm industrial modernitatea, care si-a iesit din propria ne-masura, nu sunt cu adevarat nici noi, nici innoiti: sunt, asemeni conservelor cu data de expirare pe eticheta, doar recenti… Omul recent este omul care, oricat timp ar trece peste el si oricata vreme l-ar slefui, tot rudimentar ramane. Pentru ca acest tip uman nu se mai poate sprijini pe existenta vreunui suflet, nici al lui si nici al lumii, el nu mai are resursele de a intemeia nici traditii si nici macar datini. (…) De ce? Pentru ca si-a pierdut prezenta. Omul recent este omul care, dorind sa se sature de toate fenomenele lumii (…) s-a trezit intr-o buna zi ca nu mai este decat un epifenomen al curgerii, scurgerii si prelingerii lor. Este momentul cand Gregor Samsa, dupa o noapte agitata de vise nelinistite, se trezeste dimineata metamorfozat intr-un urias gandac. Pe noi, oare, cum ne va gasi dimineata?“ (Horia Roman-Patapievici, Omul recent)